Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş (15 septembrie)

glasul 1

Stihiri la slujba Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș

• Veniţi toţi credincioşii luminat să prăznuim pe Ierarhul Iosif care ne cheamă la ospăţ duhovnicesc; blândeţelor acestuia să urmăm, nerăutăţii, nevicleşugului, iubirii de oameni şi înţelepciunii, prin care între arhierei ca o lumină a strălucit.
• Suindu-te cu râvnă la înălţimea ştiinţei şi privind cu taină la adâncul Înţelepciunii, ai îmbogăţit Biserica cu învăţăturile tale, Părinte. Roagă-te pentru noi pururi lui Hristos să mântuiască sufletele noastre.
• Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, ispravnice al Tainelor Lui şi bărbatul doririlor Duhului; stâlpule însufleţit şi icoană de Duhul însuflată; ca pe o vistierie dumnezeiască te-a primit Biserica celor din laturile Banatului şi ca pe un rugător pentru sufletele noastre.

Troparul Sfantului Iosif cel Nou de la Partos

„Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile şi cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-ai rânduit; şi, după moarte, în cetele sfinţilor te-ai sălăşluit, Sfinte Părinte Iosif. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.”

Acest ierarh sfant si purtator de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partos, s-a nascut pe la anul 1568, in orasul Raguza Dalmatiei, dintr-o familie de crestini valahi. Din botez se numea lacob. Raminind orfan de mic, mama sa i-a dat o crestere aleasa, iar la virsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida sa invete carte. Cind avea 15 ani, tinarul lacob este chemat de Hristos la sfanta nevointa calugareasca, in Manastirea Maicii Domnului din localitate.

Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra in obstea Minastirii Pantocrator. Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti, imbraca schima marelui si ingerescului chip sub numele de Iosif. La Pantocrator, cuviosul schimonah Iosif „Valahul” s-a nevoit multi ani de zile impreuna cu numerosi alti monahi greci, romani si macedonen. Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavarsit, privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia. Apoi, facindu-se sihastru in padurile din imprejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavirsirii, invrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si ai rugaciunii neadormite care se lucreaza cu mintea in inima. Pentru sfintenia vietii sale avea inca si darul facerii de minuni, vindecind multe boli, indeosebi pe cei ologi.

Pentru aceasta era chemat in multe ininastiri atonite si vindeca pe calugari de grele suferinte trupesti.Vazindu-I umbrit de harul Duhului Sfant, parintii au chemat in obste pe Cuviosul Iosif Valahul si, facandu-l preot, i-au rinduit duhovnic al calugarilor din Muntele Athos. Si era atit de iscusit povatuitor de suflete incit ajunsese vestit pina la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost rinduit egumen la Manastirea Sfantul Stefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multa intelepciune sase ani. Apoi este numit egumen in Manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnilor Tarii Romanesti, unde se nevoiau multi calugari romani si macedoneni.Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage la liniste in preajma Minastirii Vatoped.

Dar, raposand mitropolitul Timisoarei, romanii din Banat, calauziti de Duhul Sfant, au ales pastor in locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, desi avea 80 de ani, fiind vestit in toate tarile balcanice si cinstit ca sfant inca din viata. In anul 1650 este hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici, bunul pastor s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, mingiind si povatuind catre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Caci era tare in credinta, intelept la cuvint, blind la inima si neadormit in rugaciune. A facut si unele minuni spre lauda lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi, punind miiniie pe capul lor si rugindu-se pentru ei.