Troparul Sfintei Mucenițe Tomaida
Mieluseaua Ta, Iisuse, Tomaida, striga cu mare Glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc si pe Tine cautandu-Te ma chinuiesc si impreuna ma rastignesc, si impreuna ma ingrop cu Botezul Tau; si patimesc pentru Tine, ca sa imparatesc intru Tine; si mor pentru Tine, ca sa viez pentru Tine; ci, ca o jertfa fara prihana, primeste-ma pe mine, ceea ce cu dragoste ma jertfesc Tie. Pentru Rugaciunile ei, ca un Milostiv, mantuieste sufletele noastre.
Această Sfântă Muceniţă Tomaida, a fost născută în Alexandria de părinţi dreptcredincioşi şi a fost crescută de dânşii în învăţătură şi în bune obiceiuri. Iar după ce a ajuns la vârsta de 15 ani, părinţii ei au măritat-o cu legiuită nuntă, după un oarecare tânăr creştin. Şi vieţuia Tomaida cea tânără în casa bărbatului ei cu cinste, având laudă pentru întreaga înţelepciune, blândeţe, bunătate şi pentru celelalte obiceiuri bune ale sale, locuind în aceeaşi casă cu socrul său. Acela, prin a satanei lucrare, gândea cu vicleşug asupra nurorii sale, ispitit de frumuseţea ei şi aprinzându-se cu poftă trupească spre dânsa, căuta timp ca să facă cu dânsa păcat, dar nu afla, decât numai în toate zilele o momea prin oarecare îmbunări şi adeseori o săruta. Dar tânăra Tomaida, fiind întreagă la minte, nu i-a cunoscut sărutarea lui cea înşelătoare şi gândul cel viclean, ci socotea că din dragoste părintească o face aceasta şi se ruşina de el ca de un tată.
Bărbatul ei era vânător de peşte şi într-o noapte, venind alţi vânători, l-au luat să vâneze peşte; iar după plecarea tânărului din casă, s-a sculat tatăl lui şi a început a o sili pe nora sa spre păcat. Iar ea deodată înspăimântându-se, ca de o răutate neaşteptată, a început a se împotrivi bătrânului celui fără de ruşine şi-i zicea: „Ce faci tată? Fă-ţi semnul Crucii pe faţa ta şi te du, că diavolesc este lucrul acesta”.
Dar bătrânul nu se depărta, silind-o cu cuvinte fără de ruşine, dar ea fiind înţeleaptă şi plină de frica lui Dumnezeu, se apăra de el, rugându-l şi sfătuind pe socrul său ca să înceteze de la o fărădelege şi necurată poftă ca aceea. Ci pe cât ea se apăra, pe atât o silea mai tare, arzând ca o văpaie de păcatul poftirii spre dânsa. Deasupra patului la perete, era o sabie spânzurată şi bătrânul ajungând cu mâna la sabia aceea şi scoţând-o din teacă, a început a o înfricoşa, zicându-i: „De nu mă vei asculta, iată, cu această sabie îţi voi tăia capul”. Iar tânăra i-a răspuns: „Chiar şi bucăţi de mă vei tăia, nicidecum nu voi face o astfel de fărădelege”. Atunci bătrânul, umplându-se de mare mânie, a lovit tare cu sabia pe Fericita Tomaida, nora sa, şi a ucis-o, tăind-o în două. Iar ea şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, voind mai bine să moară, decât să mânie pe Dumnezeu cu o fărădelege ca aceea şi să-şi întineze trupul şi patul bărbatului său. Iar pe ucigaşul acela îndată l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, pentru că el, fiind orbit cu sufletul, a orbit şi cu ochii şi, aruncând sabia, căuta uşile, vrând să iasă afară din casă şi să fugă fără de ştire; dar neputând să le afle, multă vreme s-a ostenit pipăind pereţii şi căutând uşile, însă neaflâdu-le a rămas acolo.
Apoi venind alţi vânători şi bătând în uşă, strigau pe fiul lui la lucru, iar tatăl a răspuns: „Fiul meu s-a dus la vânarea peştelui, arătaţi-mi uşile casei mele, deoarece nu pot să le aflu”. Aceia, deschizând, au intrat şi au găsit pe bătrân având mâinile şi hainele pline de sânge şi pipăind pereţii; iar pe femeia cea moartă zăcând la pământ, tăiată în două şi tăvălindu-se în sângele său. Aceasta văzând-o s-au înspăimântat şi întrebau ce este aceasta şi cine a făcut uciderea. Iar bătrânul şi-a mărturisit păcatul său şi-i ruga să-l ducă la divan şi să-l dea judecăţii celei după lege, ca să-şi ia pedeapsa cea vrednică după faptele sale.
Deci, întorcându-se bărbatul de la vânarea peştelui şi văzând ceea ce se făcuse, s-a umplut de negrăită jale şi ruşine. El se tânguia pentru soţia sa cea atât de înţeleaptă şi se ruşina de tatăl său cel atât de fărădelege; căci netemându-se nici de Dumnezeu, nici de cărunteţile sale ruşinându-se, a făcut unele ca acestea. Deci, a dat pe bătrân judecăţii, de şi-a luat pedeapsa prin sabie. Iar la trupul celei ucise s-a adunat mulţime de popor din cetatea Alexandriei, mirându-se de un lucru nemaipomenit şi înfricoşat ca acesta şi fericind întreaga înţelepciune a ei cu laude.
S-a întâmplat în acel timp, că era acolo Cuviosul Părinte Daniil Schiteanul. Acela a zis către ucenicul său: „Fiule, să mergem să vedem moaştele sfintei celei tinere”. Şi, ducându-se, le-au văzut; iar după aceea s-au întors în mănăstirea care se numea Octodecat, adică a optsprezecea şi au întâmpinat monahii pe Daniil primindu-l cu cinste şi cu dragoste, iar părintele le-a spus despre pătimirea Sfintei Tomaida, zicându-le: „Duceţi-vă şi aduceţi aici cinstitele ei moaşte, pentru că nu se cade, ca trupul ei să se pună cu oamenii cei mireni, ci cu sfinţii părinţi”. Dar unii din fraţi au început a cârti nevrând ca trupul cel femeiesc să-l pună alături cu sfinţii părinţi. Iar cuviosul le-a răspuns: „Acea tânără pe care nu voiţi să o aduceţi aici, îmi este maică şi mie şi vouă, deoarece pentru întreaga ei înţelepciune a murit”. Atunci monahii nemaiîndrăznind a se împotrivi Sfântului Părinte Daniil, s-au dus şi au luat acel trup şi l-au îngropat cu cinste în gropniţa mănăstirii cu sfinţii părinţi.
După aceasta, sărutând cuviosul pe toţi părinţii, s-a dus cu ucenicul la schitul său. Şi s-a întâmplat, că un oarecare frate să fie chinuit foarte rău de diavolul desfrânării şi, mergând la Cuviosul Daniil şi-a mărturisit trupeasca patimă cea mare. Zis-a lui cuviosul: „Mergi la Mănăstirea Octodecatului şi întrând în gropniţa sfinţilor părinţi, roagă-te, zicând: „Dumnezeule, pentru rugăciunile Sfintei Muceniţe Tomaida, ajută-mă şi mă izbăveşte de păcatul desfrânării!” Apoi nădăjduieşte spre Dumnezeu, că te vei libera de ispita diavolească”.
Iar fratele, luând porunca părintelui, s-a dus acolo şi a făcut precum i se poruncise lui, iar de atunci i-a încetat războiul trupului. Şi întorcându-se la schit, a căzut la picioarele Cuviosului Părinte Daniil, zicând: „Cu rugăciunile Sfintei Muceniţe Tomaida şi cu ale tale, părinte, m-a liberat Dumnezeu de păcatul desfrânării”. Şi l-a întrebat stareţul cum s-a liberat, iar fratele a zis: „Numai douăsprezece rugăciuni am făcut şi din candela ce era la mormântul Sfintei Tomaida m-am uns cu untdelemn şi am pus capul pe mormântul ei, unde am adormit. Şi, iată, mi s-a arătat o tânără luminoasă, adică Sfânta Muceniţă Tomaida şi mi-a zis: „Părinte, părinte, primeşte binecuvântarea aceasta şi mergi cu pace la chilia ta”. Iar eu, luând binecuvântare, m-am deşteptat din somn şi m-am simţit desăvârşit liber de patimile trupeşti. Însă nu ştiu ce era binecuvântarea aceea care mi-a dat-o în somn sfânta, decât numai am cunoscut liberare de patimi”.
Şi a zis Cuviosul Daniil: „O îndrăzneală ca aceasta au la Dumnezeu, toţi cei ce se nevoiesc pentru întreaga înţelepciune”. Deci a petrecut după aceea fratele acela neavând nici o supărare trupească şi slăvea pe Dumnezeu, dar preamărea şi pe Sfânta Muceniţă Tomaida, tămăduitoarea patimilor sale. Şi făceau aceasta şi alţii, câţi se tulburau de nişte patimi ca acelea. Căci alergau la mormântul sfintei şi câştigau uşurare şi liberare de războaiele trupeşti cu sfintele ei rugăciuni. Şi aşa slăveau prin Sfânta Tomaida, pe Hristos Domnul Cel preamărit, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, se cuvine toată cinstea şi închinăciunea în veci. Amin.
Notă – În patericul Romanilor, în 14 Aprilie, se vorbeşte de această sfîntă astfel: În Alexandria, Sfânta fecioară Muceniţă Tomaida, deşi a avut bărbat, însă la rânduiala mucenicilor se socoteşte fără de nici o îndoială, nu atât pentru aceea că era foarte tânără şi demult şi-a adus fecioria în însoţire cu curăţenia, cât pentru aceasta, că pentru curăţenie a pătimit şi vrednică s-a arătat a fi numărată înaintea Domnului împreună cu cetele fecioarelor celor curate. Iar Mineiul cel mare o numeşte pe ea cuvioasă muceniţă, dar acel titlu de cuvioasă muceniţă, se cuvine numai la monahiile care pătimesc pentru Hristos. Cu toate că Sfânta Tomaida nu era monahie cu rânduiala, însă a arătat monahicească faptă bună, pentru întreaga înţelepciune, pătimind până la sânge. Drept aceea şi în gropniţa monahicească între cuvioşii părinţi, fericitul Părinte Daniil Schiteanul nu s-a îndoit a o pune pe ea. Deci, cu vrednicie s-a cinstit cu titlul de cuvioasă muceniţă în Minei.
ACATISTUL SFINTEI MUCENIȚE TOMAIDA (14 aprilie)
Condacul 1
Multe flori a odraslit Dreapta Credinta si toate de Taina, dar ca Tomaida, nevasta cea intocmai cu monahiile, aparatoarea cea prea tanara a fecioriei, pastratoarea de Aur curatit a intregii intelepciuni, Pomul sub care ne racorim cei aprinsi de arsita desfranarii, Baia in care sangele Mucenitei ne spala pe toti inainte de a merge la Nunta Mielului, nu poti afla. Pentru aceea sa si cantam plini de Nadejde si Iubire dumnezeiasca:
Bucura-te, Sfântă Cuviosă Muceniță Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Icosul 1
Egiptul, tara pedepsitilor dar si a Ls celor izbaviti din gheara satanei, pustiul cel roditor de Viata Sfanta, a crescut in Alexandria Trupul tau de Taina, Hotar si Piatra de poticnire pentru tot necredinciosul si groapa fara de fund spre pierzarea duhurilor desfranarii:
Bucura-te, copila a unor Drept Credinciosi Crestini alexandrini;
Bucura-te, Ascunzatoare a Chipului de Mucenicie;
Bucura-te, Polata a mintilor indumnezeite;
Bucura-te, Floare din care ne vom Hrani tainic noi, Albinele urmatoare lui Hristos;
Bucura-te, ca inima ta a ramas Biserica neprihanita a Chipului Mantuitorului;
Bucura-te, ca insotindu-te cu barbat, in chip de neinteles ai ramas neatinsa de stricaciunea patimii desfranarii;
Bucura-te, Lumina din Lumina Hristos;
Bucura-te, Stralucire fara de umbra sau schimbare;
Bucura-te, Candela plina de Untdelemnul Poruncilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, Corabioara in care aflam salvare cei inecati in oceanul pacatelor;
Bucura-te, Tamaduitoarea celor pe care lepra desfranarii i-a lasat fara de Chipul cel adevarat;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 2
Cine este aceasta Faptura de Taina, nevasta feciorelnica, incinsa cu adevarul, imbracata fiind cu platosa dreptatii, propovaduitoarea Evangheliei pacii in chiar fata hada a mortii, cu pavaza Credintei acoperita, avand coiful mantuirii pe cap si cu Sabia Duhului zdrobind vesnic stapanirea Celui-Rau, pentru care Cetele ingeresti impreuna cu ale Sfintilor canta Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 2
Cuget feciorelnic neintinat, suflet de inger, Inima arvunita Poruncilor dumnezeiesti, in trup de femeie te-ai pastrat, Tomaida, pentru a fi noua, celor bantuiti de negurile desfranarii, Calauza spre ispasire si Cale de Mantuire:
Bucura-te, ca ai cunoscut Taina Cununiei;
Bucura-te, ca sotului si stapanului tau dupa trup i-ai fost credincioasa pana la moarte;
Bucura-te, ca ai inteles pe deplin menirea Femeii Crestine;
Bucura-te, ca toate cele lumesti, ca monahiilor, iti pareau straine;
Bucura-te, ca ochii tai launtrici au fost feriti de apele inselatoare ale placerilor trupesti;
Bucura-te, ca spurcaciunile poftelor diavolesti cu puritatea copilareasca le pierdeai;
Bucura-te, ca toate provocarile desfranatului tau socru in nimic le-ai prefacut;
Bucura-te, ca pentru tine si in tine nu a incaput decat Lumina Hristos;
Bucura-te, cea care nu ti-ai intinat Sfantul Botez;
Bucura-te, aparatoarea Familiilor Crestine si a celor doritori de curatie;
Bucura-te, Stea calauzitoare spre Rai;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 3
A pandit sarpele pierzarii omenesti si sufletul tau, dar fructul oprit intins si tie spre mancare i-a fost pieirea, caci ai urmat Domnului tau Hristos pe Cruce si in moarte, biruind astfel moartea spre Cantarea cea vesnica: Aliluia!
Icosul 3
Doar cel invechit in blestematii si rele nu intra pe Usa Hristos, ci trece furis peste hotarele stabilite de Domnul ca aparare a Vietii Crestinesti, dar te-a aflat pe tine ca pe o Oaste intreaga de paza Ascultarii, Curatiei, Iubirii neintinate – Caii, Adevarului si Vietii – celei dorite de toti cei cu mintea intreaga:
Bucura-te, cea asemeni marilor Barbati ai Sfintei Treimi;
Bucura-te, gingasie mai tare decat toate sabiile lumii;
Bucura-te, trup de carne in care, nestiut si neinteles pentru multi, nu s-a strecurat putrejunea pacatelor;
Bucura-te, Tara in care isi afla scaparea cei urmariti de patimile trupesti;
Bucura-te, ca despicandu-ti-se trupul de spurcatul tau socru, s-a deschis noua Tara fagaduintei nepatimirii;
Bucura-te, ca ranile tale de moarte ne aduc noua, celor morti dupa placeri trupesti, vindecarea de dracul desfranarii;
Bucura-te, ca nu te-ai temut de groaznica moarte prin sabie;
Bucura-te, ca de Domnul si de intelepciunea Judecatilor Lui ti-a fost frica;
Bucura-te, ca cele 7 pacate de moarte cu ranile de moarte, facute tie, le-ai pravalit in iad;
Bucura-te, Iubire ce ai biruit Patima;
Bucura-te, Tinerete fara uraciuni si Viata fara de moarte;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 4
Cugetare de egumena hotarata in fapte vitejesti asemenea Ostilor ingeresti, Veghe neadormita, pustniceasca abtinere de la dulcegariile vietii, blandete si bunatate de Sfanta Maicuta, tu, copila de 15 ani, Tomaida, in Inima ai pastrat si pazit, pentru care vesnic vei auzi si vei canta in cer si pe pamant: Aliluia !
Icosul 4
Insusi Hristos vazandu-ti vitejia, intelepciunea si hotararea te-a ales sa-I urmezi printre spinii infricosatori ai chinurilor, ca biruitoare iesind din incercarile de moarte, sa ne poti tamadui si pe noi:
Bucura-te, cea aleasa dintre femei drept Mireasa;
Bucura-te, asemenea Margaritarului din tarina;
Bucura-te, nevasta nestricata de impreunare;
Bucura-te, ca Insusi Hristos te-a cumparat;
Bucura-te, ca ai fost mai tare decat orice diamant;
Bucura-te, ca Domnul a vazut in tine pe cea cautata sa pecetluiasca inchisorile desfraului;
Bucura-te, Vistierie a Tainelor Sale;
Bucura-te, ca a lui Hristos Barbatie ai dobandit;
Bucura-te, ca de bunatate si blandete nu te-ai despartit;
Bucura-te, Foc care arzi patimile si poftele diavolesti;
Bucura-te, ca si de viata cea trecatoare te-ai lepadat pentru Viata cea Vesnica;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 5
Neincetat spurcaciunea doreste pierderea noastra, dar Harul dobandit de Crestini prin Sfintele Taine are si Putere si intelepciune ce biruiesc firea noastra pacatoasa, trecandu-ne in chip nestiut Hotarul de spaima inapoi la Rai, desavarsit cantand: Aliluia !
Icosul 5
Cat de mult ti-ai iubit barbatul binecuvantat tie de Dumnezeu, intru slava si Slujirea Stapanului ceresc, daca ai fost gata sa aperi Taina Cununiei si a Desavarsitei Iubiri din Sfintele Taine, cu chiar viata ta de copila:
Bucura-te, asemenea tuturor Mucenitelor;
Bucura-te, pilda buna pentru toate femeile casatorite;
Bucura-te, Stea calauzitoare si tuturor fecioarelor;
Bucura-te, ca spaima de moarte nu te-a intunecat;
Bucura-te, ca moartea o ai rusinat;
Bucura-te, Drum Nou sapat in carne si sange;
Bucura-te, ca Puterea Duhului ai dovedit;
Bucura-te, fiica a Evei spalata de pacate;
Bucura-te, Raiule recastigat;
Bucura-te, Noule Ierusalim Crestinesc
Bucura-te, Dar facut Altar Sfintei Treimi;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida,
Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 6
A fi Monah inseamna a-L Iubi pe Hristos pe Cruce, a fi Monah inseamna a Iubi desavarsit si curat, a fi Monah lepadarea de toate ale lumii placeri si bucurii cere, a fi Monah presupune Ascultarea cea peste fire a Poruncilor ce ucid trupul pacatului in care omul a cazut. A fi Monahie in cuget ai ales si tu, Sfanta Mucenita Tomaida, si de aceea vei canta nesfarsit si fara prihana dumnezeiescul: Aliluia!
Icosul 6
Cuviosul Parinte Daniil Schiteanul a inteles intreaga ta intelepciune ce te-a facut sa alegi moartea cea Roditoare de Viata si astfel, nefiind Monahie cu randuiala, Monahie te-ai aratat in cuget si cu fapta cea buna:
Bucura-te, ca ai impreunat insotirea cu Curatia;
Bucura-te, nevasta trecuta in randul fecioarelor;
Bucura-te, ca ivirea mortii napraznice nu te-a facut sa-L uiti pe Hristos;
Bucura-te, ca in doua ai suferit a te taia desfranatul, pentru a-i putea uni cu Hristos pe toti cei despicati de desfranare;
Bucura-te, cea numita Cuvioasa chiar de catre Cuviosii Sfintei Manastiri Octodecat;
Bucura-te, Chemarea de Taina a Cuviosiei;
Bucura-te, Mintea cu Lumina Cereasca;
Bucura-te, Inima cu Duhul dumnezeiesc ;
Bucura-te, Priceperea peste randuielile lumii;
Bucura-te, intelegerea ce copleseste firea;
Bucura-te, intocmai cu Maria Egipteanca, Sf. Ioan Valahul, Moise Ungurul sau Xenia cea inteleapta;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 7
Te cinstim dupa cuviinta cu lacrimi si bucurie, dar intelegerea vietii tale ne este peste putinta. Caci framantarea asternutului pierde stralucirea intregii intelepciuni, dar tu ai unit cele contrare prin Adumbrirea Harului si Mirul sangelui tau, aratand lumii ca cine in Hristos se imbraca, poate ajunge sa impace sfasierile prabusirii din Rai: Aliluia !
Icosul 7
Fecioara in nastere doar Maica lui Dumnezeu s-a pastrat, iar tu ai urmat-o in cuget, neprihanita ramanand prin intelegerea de Taina a rostului Vietii Crestinesti:
Bucura-te, Chipul de Rai al Evei;
Bucura-te, Chip al Cuviosiei;
Bucura-te, Chip al Redobandirii femeii adultere;
Bucura-te, Chip al tuturor desfranatilor pocaiti;
Bucura-te, ca toti impatimitii chemandu-te, se tamaduiesc;
Bucura-te, a Pamantului prefacere Cereasca;
Bucura-te, Jertfa de sange a Coastei lui Adam;
Bucura-te, Unire a celor de jos cu Cele de Sus;
Bucura-te, cea slaba din fire, Dobandire a celor Puternice-Vesnice prin alegere;
Bucura-te, Adapost al familiilor incercate de patimi;
Bucura-te, Unirea Barbatului cu Femeia in desavarsita Curatie;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 8
A facut Sfânta Treime Om dupa Chipul si Asemanarea Sa, dar neascultarea si duhul desfranarii l-a scos pe acesta din Rai, iar prin Intruparea si Rastignirea Cuvantului lui Dumnezeu, faptura de lut si carne a dobandit iarasi Duhul Sfânt si putinta de a incapea intreaga si curata in slava Tatălui – Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 8
Asa cum raza soarelui nu-si modifica cu nimic natura, trecand prin foc si prin apa, asa si tu, Mireasa a lui Dumnezeu ai ramas cu cugetul, femeie fiind cu trupul, o, minunile Tale, Hristoase, o, bunatatea Ta, o, Iubirea Ta de oameni cea neinteleasa decat de intreaga intelepciune Crestineasca:
Bucura-te, Mucenita, ca toate ti-au fost ingaduite, dar nu ai fost stapanita decat de Iubirea lui Hristos;
Bucura-te, ca trupul nu pentru desfranare l-ai pastrat, ci prin sabie si suferinta, Curat lui Hristos i l-ai dat;
Bucura-te, ca Un Trup ai fost cu sotul tau doar pentru a fi, o Taina a lui Dumnezeu, un madular in trupul Lui Hristos;
Bucura-te, Templu al Duhului Sfânt chiar si in unire cu cel de jos;
Bucura-te, ca stapanul cel mic, nu te-a despartit nicidecum de Adevaratul si unicul Domn Iisus Hristos;
Bucura-te, sotie despartita vremelnic de barbatul tau doar prin sabie si moarte;
Bucura-te, ca prin Credinta, Curatie si Jertfa te-ai facut Tamaduitoarea tuturor desfranatilor;
Bucura-te, Aparatoarea Familiei Crestine;
Bucura-te, Focul pierzator al duhurilor desfranarii;
Bucura-te, Ocolul cel Sfant al Barbatilor si femeilor Botezate intru Domnul;
Bucura-te, ca aperi de toata spurcaciunea pe toti cei ce te cheama intru Hristos;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomalda, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 9
Cumplita este Mania lui Dumnezeu impotriva celor ce se incapataneaza in desfranare, uitand de Pedepsele cu care au fost parjoliti de moarte si dati satanei toti iubitorii de patimi in trup, pentru care cu smerita frica cantam Celui Puternic: Aliluia !
Icosul 9
Hristos ti-a fost Chipul si nu Eva, si El te-a facut precum marea in furtuna, picatura tocand stanca, iar tu cu sangele tau mucenicesc farami tariile desfranarii:
Bucura-te, Sange curat, varsat pentru tamaduirea noastra;
Bucura-te, Tamaduitoarea, dar si Judecatoarea celor ce au schimbat Harul lui Dumnezeu in desfranare;
Bucura-te, Mangaietoarea celor smeriti si dornici de Iertari;
Bucura-te, cumplita Sabie impotriva celor ce visand, pangaresc trupul, leapada Stapanirea si hulesc Maririle Ceresti;
Bucura-te, Strapungatoarea celor ce umbla in calea lui Cain;
Bucura-te, Foc ce arzi pe sodomiti si gomoreni;
Bucura-te, ca incremenesti in intunericul cel vesnic pe onanisti si pe toti desfranatii;
Bucura-te, ca pe toti acestia ii poti intoarce, cu Harul dat tie de Domnul nostru Iisus Hristos la Viata, daca se pocaiesc;
Bucura-te, Baia Prea Sfintei noastre Credinte;
Bucura-te, Ochiul cel Bun al orbitilor de patimi;
Bucura-te, Cale de Mantuire a tuturor ratacitilor care doresc intru Hristos Tamaduire;
Bucura-te, Mana prin care ne Sprijinim de Crucea Mantuitorului;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 10
Muntii virtutilor omenesti sunt acoperiti cu Slava lui Dumnezeu, iar piscul cel mai inalt are cetate de nedoborat dragostea, caci Domnul este iubire si din iubirea-I S-a rastignit pentru noi si pentru a implini desavarsit dorinta Dumnezeului-Tata: Aliluia !
Icosul 10
Revarsare de Daruri fara de sfarsit da Domnul celor ce-L urmeaza, peste toate fiind insa Darul Iubirii de Dumnezeu si al Iubirii aproapelui, de care te-ai facut Vistierie prea bogata:
Bucura-te, Tomaida – Iubirea cea indelung rabdatoare;
Bucura-te, Tomaida – Iubire ce nu te porti cu necuviinta;
Bucura-te, Tomaida – Iubire ce nu te aprinzi cu indreptatirea de sine;
Bucura-te, Tomaida – Iubire ce implinesti dorintele noastre cele bune;
Bucura-te, Tomaida – Topitoarea trufiei si a iubirii de sine;
Bucura-te, Tomaida, Chivot al Adevarului;
Bucura-te, Tomaida, Legatura Desavarsirii;
Bucura-te, Tomaida, Primitoarea Mostenirii lui Hristos;
Bucura-te, ca Iudita a ucis pe Olofern desfranatul, dar a murit;
Bucura-te, ca tu, Tomaido, te-ai lasat ucisa de cel desfranat si traiesti vesnic;
Bucura-te, ca ne esti si noua, impatimitilor, Aparatoare de Taina;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 11
Greu de inteles, dar si mai greu de trait de noi, pacatosii, Poruncile Domnului ce aduc Darurile Smereniei si ale Desavarsirii in Duh, pe care tu insa le-ai implinit cu prisosinta de la Sfantul Botez, neincetand sa aduci Trisfanta Cantare: Aliluia !
Icosul 11
Moartea ta a fost trambitata de ingeri si a Luminat beznele vietii noastre ca un Fulger, astfel Vazatorii cu Duhul au fost instiintati de Nasterea Tamaduitoarei de desfranare, inteleapta Tomaida:
Bucura-te, nevasta cu Chip ingeresc daruita, prin acoperirea cu Haina cea grea a Muceniciei;
Bucura-te, mireanca socotita de Sfintii Parinti asemenea lor;
Bucura-te, ca inca si in Manastire de Calugari ai fost dusa;
Bucura-te, cea care impreuna cu Egumena noastra, Prea Curata Maica a lui Dumnezeu, pazesti Sfintele Manastiri de duhul indreptatirii de sine;
Bucura-te, ca Sfintele tale Moaste imediat au Lucrat;
Bucura-te, ca Sfintele Tale Moaste l-au vindecat de desfranare pe cel ce ti-a cerut ajutorul;
Bucura-te, Minune pe care n-o intelegem, dar la care ne Rugam;
Bucura-te, ca picaturile sangelui tau umplu de viata desertul pacatelor noastre;
Bucura-te, ca te-ai facut Maica tuturor parasitilor de Virtuti;
Bucura-te, ca Domnul Iisus, Mirele pentru care te-ai lasat taiata in bucati, te-a intregit noua;
Bucura-te, ca trupul tau taiat taie dorintele blestemate;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 12
Fara de voi, Sfintilor ai Sfintei Treimi, la Comoara Vietii Vesnice nu am ajunge niciodata, caci ratacim in hatisurile pacatelor noastre mai intinse decat toate oceanele si marile lumii, gauri negre fara de hotare, din care numai voi, prin nevointe si moarte ne ridicati, ca impreuna sa cantam: Aliluia!
Icosul 12
Vazand Domnul neputintele noastre in a ne apara de dulcetile fructului oprit si slaba noastra vointa, a trimis pe copila-nevasta cu suflet de monahie sa ne ocroteasca si carare facandu-se prin ea, noua carare spre Mantuire ne este:
Bucura-te, Taina Chipului de Sfintenie al Fapturii;
Bucura-te, Taina Chipului Nevinovat si Curat;
Bucura-te, Fiica Lumii si Dar al Fiului Tatalui Ceresc;
Bucura-te, Virtute a celor iubitori de Dumnezeu;
Bucura-te, Vitejie ce intreci pe toti razboinicii satanei;
Bucura-te, Tarie a Cerului in Pamant;
Bucura-te, Copila-Nevasta-Monahie, Maica neputinciosilor;
Bucura-te, Lucrare Sfanta peste rautatea lumii;
Bucura-te, Lucrare Sfanta peste vicleniile demonice;
Bucura-te, Smerenie cu Slava de Taina;
Bucura-te, Milostiva, a saracilor in virtuti sprijinitoare si tamaduitoare;
Bucura-te, Sf. Cuv. Mc. Tomaida, Vasul intregii intelepciuni Crestinesti!
Condacul 13
O, Sfanta taina a iubirii lui Dumnezeu pentru chipul Sau de tarana, lucrare prin care Hristos se rastigneste in fiecare dintre Sfintii Lui, inviindu-i si Lucratori in ogorul cel rasadit cu lacrimi punandu-i, Sfanta Cuvioasa si Mucenita Tomaida, cauta, cauta degraba la ratacirea mintii mele si-mi da mie Vointa ta cea Sfanta, ca impotrivindu-ma cu totul vrajmasului, focul parjolitor al patimilor mele trupesti sa-l ating cu curgerea sangelui tau neprihanit, in care rebotezandu-ma eu, cel cazut din cele Sfinte, sa redevin Chip al Tatalui Ceresc, Fiu intors la cele dintai si tie recunoscator, ca impreuna cu toti sa-I cant Sfintei Treimi: Aliluia !
(Acest condac se spune de 3 ori.)
Apoi se repeta Icosul 1 si Condacul 1.
Rugaciune catre Sfanta Cuvioasa Mucenita Tomaida
Sfanta Mucenita Tomaida, luminatoarea celor din intunericul indreptatirilor de sine, cauta si spre a mea ticaloasa rugaciune, caci m-am aruncat in fata Sfintei tale Icoane, pe care eu, orbitul de pacatele desfranarii nu o vad. Asculta dar strigarea inimii mele, caci eu pe voi, Sfintii, nu va mai aud, cu totul fiind asurzit de huietele de veselie si chiuiturile dracilor, cauta tu spre mine precum a cautat Mantuitorul lumii si cu a Lui mila si iubire de oameni am ajuns sa ma Rog eu, cel ce nu mai am glas, ci cu porcii si toate dobitoacele m-am asemanat in grai si purtari si ca un necuvantator m-am facut, cel ce odinioara in Rai le-am dat lor nume si rosturi prin numire.
Cauta cu dinadinsul spre mine si cu Rugaciunile tale cele ascultate de Stapanul si Facatorul celor vazute si nevazute, ma ogoieste macar o zi in razboiul desfranarii si prea desfranarii in care singur, de buna voie m-am aruncat!
Roaga-te pentru mine pacatosul, care i-am intrecut cu mult si multe, fara de nume ticalosii pe cei din Sodoma si Gomora, pentru mine ce nu mai astept decat mania lui Dumnezeu, caci „intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea”, in vartejul apocaliptic fiind crescut, cu tristetea fiind infasat, cu laptele satanic al uraciunilor televizorului alaptat, intarcat cu manie si ura, lipsit cu totul fiind de intreaga intelepciune Crestineasca.
Tu, cea care n-ai cunoscut balosenia pacatului si nici frica si nici rusinea draceasca, repede asupra-mi sabia Duhul Sfant si ma despica tu in doua si scoate afara din mine duhul cel imputit al destrabalarii, al tristetii, al pustiirii, al curviei si al preacurviei, al tuturor pacatelor trupesti ce nici dracii nu le mai stiu inventa, al intinarii cu pofte urate inaintea Domnului meu Iisus Hristos. Taie de la mine duhul necunoasterii, al nemilostivirii, al impietririi, al betiei, al lacomiei pantecelui, al iubirii de arginti, al clevetirii aproapelui, al neiubirii de frati sau de dusmani, al aprinderii spre cele rele si neplacute Domnului, al obrazniciei ce se cheama „indrazneala”, si tot cugetul fara de raspuns si nevrednic de Chipul Iubirii Dumnezeiesti, dar vrednic de toata munca si osanda si gheena si de toata pedeapsa, cu care Sfanta Treime osandeste razvratirea si neascultarea cea draceasca spre care eu (numele) m-am aplecat, invoindu-ma cu totul.
Miluieste-ma tu, cea taiata la trup, dar intreaga cu intelepciunea si Roaga-L pe Bunul Dumnezeu sa-mi dea iertare si putere, sa-mi dea ragaz sa-mi spal in sangele tau, varsat pentru mine, in Sangele Lui apoi cu care a Mantuit lumea, multimea fara de numar a nelegiuirilor.
Sunt istovit de iuresul acestei trairi in pacate. Vezi-ne pe mine si pe toti ai mei frati de ticalosie. Opreste-ma tu la Hotarul de taina al pocaintei si smereniei, cresteaza-ma cu postul, pentru a-mi revarsa in marturisire, fara de frica si rusine, pacatele. Vreau sa ma marturisesc mai intai tie, ca unei fierbinte Rugatoare si Grabnic mijlocitoare, apoi, cu ajutorul Parintelui duhovnic, Singurului si Iubitorului de oameni Dumnezeu.
Ajuta-ma te rog cu umilinta cu care a cerut ajutor femeia cananeianca pentru fiica ei. Eu sunt si mama si fiica, caci gazda a pacatelor indreptatirii de sine sunt si am zamislit blestematii cu care am umplut lumea.
Vad Crucea ca pe singurul Liman si o cer. Te Rog, (iata, ma Rog!) si-mi doresc – Drumul ingust si ingusta intrare in Staulul Oilor Mantuite. Cred si vreau sa-mi marturisesc Credinta cea Dreapta prin Faptele Bune ale Crestinului Ortodox. Dar sunt cu totul neputincios. Te rog pe tine, Sfanta Cuvioasa si Mucenita Tomaida, Roaga-te cu dinadinsul, ca Domnul meu si Dumnezeul meu Iisus Hristos sa-mi porunceasca si mie: „Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla”.
Tu esti Scaldatoarea mea cea care esti pilda cea buna si tamaduitoare a Oilor. Pentru Rugaciunile tale sa fiu si eu tamaduit si, tamaduit fiind, sa revin la Viata pentru a putea Sluji si eu, dupa Porunca, Sfintei Treimi, Maicii Prea Curate si Pururea Fecioarei Maria si voua, tuturor Sfintilor la care am alergat spre tamaduirea sufletului si a trupului. Amin!
Dumnezeule, pentru Rugaciunile Sfintei Mucenite Tomaida, ajuta-mi mie si ma izbaveste de pacatul desfranarii. Si nadajduieste suflete al meu spre Dumnezeu, ca te vei libera de ispita diavoleasca. Amin!
