In lumea nostra, contemporana, a fi cinstit, onest și drept este o mare si adevărată provocare!…
Într-o lume a minciunii, ipocriziei, speculatiei, înșelătoriei și manipulării, de tot felul, a te pastra demn, principialist și imparțial sau obiectiv constituie un adevărat act de curaj, pot spune de, curata nebunie!…
Si, totusi, este posibil, greu dar, subliniez, nu imposibil!…
Toată cinstea, respectul, pretuirea, aprecierea și admirația pentru oamenii cinstiți, corecți, onești și drepti!…
Chiar dacă, poate sunt luați de naivi ori de fraieri, chiar dacă, pe moment, probabil, pierd, în timp, insa, vor câștiga, vor avea numai de câștigat!…
Si, mai mult decât atât, sa înțelegem ca, muritori, perisabili și vulnerabili ce duntem, ca, este bine sa cautam dreptatea lui Dumnezeu, cea cereasca și vesnica iar nu dreptatea noastra, cea lumeasca, vremelnica și trecatoare, sa implinim, adică, voia lui Dumnezeu nu voia noastra proprie, căci, iată, unde am ajuns ori ajungem atunci când ne facem, singuri, dreptate și ne cultivam voia noastra proprie!…
Vedem cata inechitate sociala și discriminare comunitara este în lume, cata mizerie, boala, slăbiciune și neputința se instalează peste tot!…
Cu alte cuvinte, fără a fi patetic, sceptic, pesimist sau prapastios, este bine dacă noi (ne) cautam dreptatea la Dumnezeul dreptății și al adevărului, la Dumnezeul judecătii celei curate, obiective și imparțiale, la Dumnezeul care are puterea, calitatea și capacitatea reasezarii și restabilirii tuturor lucrurilor în făgașul lor firesc și în matca lor naturala, reala și adevărată!…
In alta ordine de idei, (re)simțim, deseori, un sentiment de consternare, indignare și revolta atunci când vedem atâta dreptate pe acest pamant și, bine înțeles, este indicat și recomandat, sa nu ne resemnam doar și sa stam cu mâinile în san, altfel spus, sa asistam ca niște neputincioși ci, sa (ne) implinim toată datoria, fata de Dumnezeu și fata de aproapele, fratele ori semenul nostru dar, cu multa chibzuinta, luciditate, echilibru și discernământ ori (cu) dreapta socoteala!…
Altfel spus, sa ne achitam, elegant și onorabil, de orice sarcina, obligație sau datorie a noastră, în duhul, cel veritabil și autentic, al dreptății, cinstei, onestității și corectitudinii, altminteri, cu durere dar, și cu dragoste, înțelegere și mila fata de omul contemporan, cel, atât de, năpăstuit, din toate părțile!…
Prin urmare, sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne păzească, sa ne apere și sa ne izbăvească de toata rautatea, nedreptatea, perfidia și meschinaria acestui veac, cautand, mai întâi, Imparatia lui Dumnezeu și dreptatea Lui, bine știind ca, „toate celelalte (ni) se vor adăuga noua!”…
Asadar, da, știm, recunoaștem și ajungem la observația și concluzia ca „înaintea Ta, Doamne, dreptii, ca soarele vor lumina și, mai ales, vor străluci!”…
