Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab, prima monahie de neam român din istorie. Viața, troparul si acatistul Cuvioasei (28 octombrie)

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Românea anunțatjoi (19 mai 2022, n.ed.) canonizarea Cuv. Teofana Basarab de la mănăstirea Albotina (Vidin), contemporană cu Sf. Ier. Grigorie Palama și ucenică a Sf. Cuv. Teodosie Isihastul. Este cea dintâi monahie de neam român cunoscută în istorie. Ziua de prăznuire va fi 28 octombrie, când o serbează românii din Timocul bulgăresc și sârbesc.

Sf. Cuvioasă Teofana Basarab (icoană de Costel Olărean)

Născută la începutul secolului al XIV-lea în familia primului domnitor al Țării Românești, Basarab I Întemeietorul (1310-1352), a primit la botez numele Teodora, oferindu-i-se o educație aleasă întemeiată pe dragostea față de Dumnezeu și de aproapele.

Teodora Basarab s-a căsătorit cu Ivan Alexandru (1331-1371), viitorul țar al Bulgariei, împreună cu care a avut trei băieți și o fată: Mihail Asan, Ivan Strațimir, Ivan Asan și Vasilisa. Și-a crescut copiii insuflându-le dragostea de Dumnezeu și grija pentru cei din jur. Pe doi dintre fii i-a pierdut în războaie.

Alături de soțul ei, țarul Ivan Alexandru, a ctitorit mănăstiri și biserici, iar pe altele le-a restaurat, într-o epocă în care isihasmul era în plină dezvoltare.

Această perioadă este socotită de istorici o epocă de renaștere culturală și spirituală pentru bulgari, Teodora Basarab fiind un factor foarte important, care a sprijinit și încurajat zidirea așezămintelor monahale, copierea de cărți necesare cultului și dezvoltarea monahismului.

Râvna și evlavia ei către Dumnezeu și către Sfinți a fost observată și consemnată în scris și de contemporani.

În anul 1345 țarul Ivan Alexandru hotărăște să se despartă de Teodora Basarab. Repudiată de la curtea imperială, Teodora Basarab se smerește retrăgându-se într-o mănăstire pentru a se lepăda de grijile, intrigile, răutățile și tumultul acestei lumi și pentru a-i sluji cu dragoste și devotament Mirelui Hristos.

Teodora Basarab alege să rămână în Bulgaria pentru a nu strica relațiile dintre cele două state vecine de care era atât de atașată sufletește, dând astfel dovadă de înțelepciune și dragoste față de poporul român și bulgar.

Întrucât țarul Ivan Alexandru îl cunoștea și aprecia pe Sfântul Teodosie Isihastul, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, suntem îndreptățiți să credem că Monahia Teofana Basarab l-a cunoscut și ea și i-a devenit ucenică, învățând de la el ascultarea, milostenia, buna chivernisire, cultivarea liniștii și rugăciunea minții, îndrumări pe care marele nevoitor le dădea celor pe care îi povățuia în viața duhovnicească.

Activitatea Cuvioasei Teofana și statura sa duhovnicească i-a impresionat pe locuitorii cetăților prin care a trecut, fiind foarte iubită de popor.

Locuitorii din zona Timocului bulgăresc și sârbesc păstrează și astăzi, după șase veacuri, în memoria colectivă faptele și nevoințele Cuvioasei Teofana Basarab, țarina de neam român care a strălucit prin credință și jertfă în pământul bulgar.

Nu se cunoaște cu exactitate data la care Cuvioasa Teofana Basarab a trecut la cele veșnice. Potrivit tradiției transmise din generație în generație în rândul românilor din Timocul bulgăresc, ea a fost îngropată în fața altarului bisericii săpate în stâncă de la Mănăstirea Albotina, loc în care a viețuit pentru o perioadă lungă de timp.

Cuvioasa Teofana a fost îngropată cu mare cinste, fiind plânsă de poporul pe care l-a slujit, la povățuit și l-a apărat ca o adevărată maică propovăduitoare a dragostei și milei lui Dumnezeu.

Până astăzi, locuitorii din zona Timocului bulgăresc și sârbesc o prăznuiesc în ziua de 28 octombrie a fiecărui an.


 

 

 


Tropar, glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul…

Pe mlădiţa aleasă a Basarabilor, care, prin viaţa sa sfântă, a strălucit minunat, ca o vrednică povăţuitoare a Bulgariei, iar, primind chipul îngeresc, îndelung s-a nevoit în privegheri și postire, pe Cuvioasa Teofana, cu vrednicie acum toţi să o cinstim.

Condacul, glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă…

Pe Cuvioasa Teofana să o lăudăm, pe odrăslirea cea din neamul Basarabilor, că aceasta, lepădând slava cea deșartă și răbdând multe necazuri și întristări, nevoinţe pustnicești a luat asupra sa; căreia să-i cântăm: Bucură-te, Maică prealăudată!

sursa: basilica.ro

 

ACATISTUL SFINTEI CUVIOASE TEOFANA BASARAB (28 octombrie)

Condacul 1

Pe Cuvioasa Teofana să o lăudăm, pe odrăslirea cea din neamul Basarabilor, că aceasta, lepădând slava cea deșartă și răbdând multe necazuri și întristări, nevoințe pustnicești a luat asupra sa; acesteia să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

Icosul 1

Îngerii și oamenii cinstesc astăzi cu bucurie pe Cuvioasa Teofana, pe care a rodit-o neamul românesc și care a luminat ținuturile Bulgariei cu viața ei sfântă, cu nevoințele ei și cu îndelunga-răbdare a multor necazuri, prin care a dobândit harul Duhului Sfânt, iar noi o lăudăm după vrednicie, zicând:

Bucură-te, fiică a Țării Românești;

Bucură-te, binecuântare pentru poporul bulgar;

Bucură-te, ocrotitoarea românilor de pretutindeni;

Bucură-te, apărătoare a Ortodoxiei;

Bucură-te, pildă a soțiilor și mamelor creștine;

Bucură-te, ctitoră de sfinte lăcașuri și mănăstiri;

Bucură-te, ostenitoare la răspândirea scrierilor sfinte;

Bucură-te, sprijinitoare darnică a tuturor celor săraci;

Bucură-te, rugătoare isihastă plină de har;

Bucură-te, ceea ce ai suferit fără cârtire întristări și umilințe;

Bucură-te, monahie stăruitoare în postiri și privegheri;

Bucură-te, rugătoare în ceruri pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, Cuivioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 2

Rod binecuvântat al celui dintâi domn al Țării Românești ai fost, fericită, și adus bucurie părinților tăi, iar țara întreagă, văzându-te pe tine, întâiul vlăstar domnesc, a dat slavă lui Hristos, Dătătorul de viață, cântându: Aliluia!

Icosul 2

Dar al lui Dumnezeu ai fost socotită de părinții tăi și, de aceea, la botez ai primit numele de Teodora, pe care l-ai împodobit cu harul Duhului Sfânt, revărsat din belșug asupra ta prin Tainele Bisericii, pentru care îți grăim:

Bucură-te, rod ales din rădăcină de neam domnesc;

Bucură-te, primitoare a celei de a doua nașteri, prin botez;

Bucură-te, cea pecetluită cu darul Duhului Sfânt;

Bucură-te, cea hrănită cu Pâinea vieții la Sfânta Liturghie;

Bucură-te, cea crescută în iubire de Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce din pruncie ai cunoscut Sfintele Scripturi;

Bucură-te, pruncă deprinsă cu smerita rugăciune;

Bucură-te, ceea ce ai îndrăgit slujbele sfințitoare ale Bisericii;

Bucură-te, căutătoare a desăvârșirii;

Bucură-te, păstrătoare a curăției;

Bucură-te, fiică prin credință, a Împăratului Hristos;

Bucură-te, Cuvioasă Maica Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 3

Ascultătoare ai fost părinților tăi, după porunca lui Dumnezeu, știind că rugăciunile părinților întăresc temeliile caselor copiilor. De aceea, supunându-te cu bunăvoință tatălui tău, ai primit a fi soție despotului bulgar Ivan Alexandru și ai cântat lui Hristos: Aliluia!

Icosul 3

Cu evlavie ai primit Taina Cununiei și ai făgăduit să fii credincioasă soțului tău până la sfârșit, aducând bucurie poporului român și celui bulgar, înfrățite prin aceeași sfântă credință dreptmăritoare, pentru care aducem ție aceste cântări:

Bucură-te, pururea rugătoare pentru soț și copii;

Bucură-te, mijlocitoare pentru neamul tău;

Bucură-te, ceea ce aduci bună înțelegere între popoare;

Bucură-te, ceea ce ai binecuvântat Dunărea cu trecerea ta;

Bucură-te, ceea ce ești luminătoare tainică a Balcanilor;

Bucură-te, soție devotată soțului credincios;

Bucură-te, ceea ce ai preschimbat casa în lăcaș al rugăciunii;

Bucură-te, cea hrănită zilnic din cuvintle Scripturii;

Bucură-te, cunoscătoare și următoare a Vieților Sfinților;

Bucură-te, ocrotitoare a soțiilor doritoare de prunci;

Bucură-te, călăuzitoare a familiilor creștine;

Bucură-te, înțeleaptă chivernisitoare a casei tale;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 4

Cu biecuvântarea lui Dumnezeu, ai adus pe lume o fiică și trei fii, cărora le-ai sădit în suflet dragostea de Hristos, rugăciunea, smerenia și înțelepciunea, pregătindu-i astfel să devină dregători credincioși și drepți, ca, în cuget curat, să cânte totdeauna Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 4

Pe Pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ai avut-o ca pildă, dar și ca mijlocire caldă în greutățile vieții. Binecuvântată de harul ei, ai fost soție credincioasă și mamă iubitoare de fiii tăi, pentru care strigăm ție:

Bucură-te, viță bine-roditoare în trup și în duh;

Bucură-te, mamă călăuzită de Maica Domnului;

Bucură-te, hrănitoare grijulie a fiilor tăi spre creștere trupească;

Bucură-te, ceea ce și sufletește i-ai crescut prin bune obiceiuri;

Bucură-te, ceea ce le-ai insuflat dragostea de Hristos;

Bucură-te, ceea ce le-ai sădit în suflet milă față de semeni;

Bucură-te, ceea ce ai împletit credința cu iubirea de neam;

Bucură-te, ceea ce ți-ai crescut copiii în Sfânta Ortodoxie;

Bucură-te, rugătoare pentru părinți și copii;

Bucură-te, pildă a mamelor creștine;

Bucură-te, călăuzitoare a pruncilor nevinovați;

Bucură-te, ocrotitoare a tinerilor care au trebuință de îndrumare;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 5

Când soțul tău a devenit țar a toată Bulgaria, ai primit și tu, fericită, vrednicia împărătească, dar, în cugetul tău, ai înțeles că această cinstire este vremelnică și aducătoare de multe întristări, iar pe tine însăți te numeai, cu smerenie, roabă a lui Hristos, Împăratul tuturor, Căruia Îi cântai: Aliluia!

Icosul 5

Domnind ca o împărăteasă în cetatea Târnovo, ai nesocotit odihna și înlesnirile palatului, lucrând spre zidirea duhovnicească a poporului și a conducătorilor săi. De aceea, ai stăruit pururea în rugăciune, în nevoință și în lucrarea faptelor de milostenie, pentru care primeai laude ca acestea:

Bucură-te, următoare a Împărătesei cerești;

Bucură-te, izvor de milostivire;

Bucură-te, sprijinitoare a văduvelor;

Bucură-te, hrănitoare a celor flămânzi;

Bucură-te, îngrijitoare a orfanilor;

Bucură-te, vindecătoare a bolnavilor;

Bucură-te, povățuitoare a tinerilor;

Bucură-te, toiag de sprijin al vârstnicilor;

Bucură-te, ajutătoare a celor neputincioși;

Bucură-te, liniștitoare a celor tulburați;

Bucură-te, mângâietoare a celor întristați;

Bucură-te, ocrotitoare a celor singuri;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 6

Multă întărire spre lucrarea virtuților ai primit, înțeleaptă, când te rugai înaintea cinstitelor moaște ale Sfintelor Filofteia, Parascheva și Teofana, care se aflau atunci la Târnovo. De aceea și acum, împreună cu acestea, cânți în ceruri, cu Îngerii: Aliluia!

Icosul 6

Întristări cumplite au venit asupra ta, Sfântă, când ai înmormântat pe doi dintre fiii tăi, răpuși în războaie. Tu, însă, nu te-ai clintit, pentru că erai întemeiată duhovnicește pe piatra credinței în Hristos, Cel ce pentru noi a pătimit, a murit și a înviat. De aceea, și noi te lăudăm, grăind:

Bucură-te, ceea ce pe pământ ai avut multe întristări;

Bucură-te, ceea ce nu te-ai lăsat doborâtă de necazuri;

Bucură-te, rugătoare pentru fiii tăi răposați;

Bucură-te, pildă de credință nezdruncinată;

Bucură-te, mărturisitoare a nemuririi sufletelor;

Bucură-te, ceea ce aștepți învierea morților și viața veacului viitor;

Bucură-te, ceea ce te-ai asemănat Maicii îndurerate a lui Hristos;

Bucură-te, născătoare de fii pentru Împărăția cerurilor;

Bucură-te, mamă de eroi, care au apărat creștinătatea;

Bucură-te, că, întărind Ortodoxia, aceasta a putut îndura jugul păgân aproape cinci veacuri;

Bucură-te, pătimitoare fără de sânge pentru apărarea credinței;

Bucură-te, ceea ce, prin lacrimi, ți-ai făcut sufletul roditor;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 7

Mângâiere de necazuri și râvnă în lucrarea duhovnicească ai aflat prin citirea scrierilor Sfinților Părinți. De aceea, ai înființat mai întâi la Loveci, apoi la Târnovo, lăcașuri în care grămăticii tălmăceau din limba greacă și scriau în slavonă cuvintele ziditoare de suflet ale marilor dascăli și Ierarhi, precum și viețile Sfinților, pe care citindu-le, slăveai pe Dumnezeu și-I cântai: Aliluia!

Icosul 7

Alături de țărul Ivan Alexandru, ai sprijinit zidirea de biserici și mănăstiri, cetăți ale sfințeniei și ale învățăturii mântuitoare, prin care poporul se întărea în dreapta credință, se îndepărta de rătăciri și păcate, urma viața evanghelică și lucrarea faptelor bune, strigând ție acestea:

Bucură-te, maică duhovnicească;

Bucură-te, iubitoare a frumuseții casei lui Dumnezeu;

Bucură-te, împodobitoare a bisericilor cu alese odoare;

Bucură-te, sprijinitoare a obștilor monahale;

Bucură-te, închinătoare a Mănăstirii Bacikovo;

Bucură-te, ctitoră a bisericii în stâncă de la Ivanovo;

Bucură-te, ceea ce ai pus piatra de temelie Mănăstirii Kelifarevo;

Bucură-te, miluitoare a bisericii Sfântul Nicoale din Nesebar;

Bucură-te, ceea ce ai adus daruri în lăcașul Maicii Domnului Eleusa;

Bucură-te, ceea ce ai înfrumusețat lăcașul din Dragalevski;

Bucură-te, iubitoare a sfintelor slujbe ale Bisericii;

Bucură-te, ceea ce, prin rugăciune, pe tine însăți biserică te-ai făcut;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 8

Deși erai înconjurată de tumultul de la Curtea țarului, nu ai trecut cu vederea viața duhovnicească, ci ai cugetat să săvârșești neîncetate rugăciuni pentru sufletul tău, pentru țară și pentru întreaga lume. Astfel, râvna și evlavia ta către Dumnezeu și către Sfinți au ajuns cunoscute tuturor, pentru care poporul te numea împărăteasa binecredincioasă și evlavioasă, iar lui Dumnezeu Îi cântai: Aliluia!

Icosul 8

Îndeletnicire folositoare de suflet ți-a devenit rugăciunea neîncetată, prin chemarea dulcelui nume al lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, prin care alungai ispitele vrăjmașului, țineai paza gândurilor și te umpleai de lumina harului curățitor, luminător și sfințitor. Drept aceea, te cinstim, grăind:

Bucură-te, împărăteasă iubitoare de isihie,

Bucură-te, ceea ce stăpânești asupra pornirilor firii căzute,

Bucură-te, rugătoare smerită,

Bucură-te, trâmbiță vestitoare de cuvinte sfinte;

Bucură-te, minte care cuprinzi cuvintele rugăciunii;

Bucură-te, inimă care te faci lăcaș al minții rugătoare;

Bucură-te, aducătoare de jertfe cuvântătoare;

Bucură-te, ceea ce ți-ai curățit sufletul de patimi;

Bucură-te, primitoare a încredințărilor cerești;

Bucură-te, vas al harului dumnezeiește lucrător;

Bucură-te, ceea ce ai învățat și pe alții rugăciunea minții;

Bucură-te, făclie a isihasmului născător de sfinți;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 9

Vrăjmașul neamului omenesc, voind să risipească sporirea ta duhovnicească, prin care străluceai în cetatea Târnovului ca o lumină pusă în sfeșnic, a ridicat asupra ta grea încercare, prin soțul tău, care, aprins de patimi, te-a părăsit și te-a alungat din palatul împărătesc. Iar tu, Sfântă, cunoscând din viața Dreptului Iov rostul necazurilor, I-ai adus lui Dumnezeu cântarea; Aliluia!

Icosul 9

Prin credința ta neclintită în purtarea de grijă a milostivului Dumnezeu, ai preschimbat necazul în prilej de sporire duhovnicească și, fiind lepădată de împăratul pământesc, ai alergat să-I slujești cu dăruire Împăratului ceresc și, primind chipul călugăresc, auzi de la noi acestea:

Bucură-te, ceea ce pururea L-ai avut pe Domnul Mire al sufletului;

Bucură-te, ceea ce, prin tunderea în călugărie, ai arătat, în chip văzut, dăruirea ta față de Hristos;

Bucură-te, primitoare a numelui Sfintei Împărătese Teofana din Bizanț;

Bucură-te, următoare a nevoințelor și binefacerilor ei;

Bucură-te, ceea ce ai avut smerită cugetare;

Bucură-te, ceea ce te-ai supus ascultării în mănăstire;

Bucură-te, biruitoare a cârtirii;

Bucură-te, alungătoare a nemulțumirii;

Bucură-te, cea luminată de bucuria sfântă;

Bucură-te, sprijinitoare a monahiilor împreună-nevoitoare;

Bucură-te, cea stăruitoare în metanii și postiri;

Bucură-te, iubitoare a privegherilor de toată noaptea;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

 

Condacul 10

Binecuvântare și îndrumare ai cerut Sfântului Grigorie Sinaitul, dar și altor Părinți îmbunătățiți, ucenici ai săi, știind că „cei lipsiți de povățuire cad ca frunzele, iar mântuirea lor este în sfat mult.” Pentru aceasta, bine sporind spre noi suișuiri duhovnicești, cântai Mântuitorului Hristos din inimă: Aliluia!

Icosul 10

De la Părinții duhovnicești ai vremii tale ai deprins și tu, Cuvioasă Teofana, ascultarea, dobândirea liniștii și rugăciunii minții, prin care ai ajuns la mari măsuri duhovnicești și ai fost tu însăți călăuză duhovnicească și pildă altor nevoitori. Pentru aceasta, minunându-ne strigăm ție:

Bucură-te, fiică sufletească a Sfântului Grigorie Sinaitul;

Bucură-te, fiică sufletească a Cuviosului Teodosie de la Târnovo;

Bucură-te, îndemn de desăvârșire pentru Cuviosul Romil;

Bucură-te, pildă de sfințenie pentru viitorul Patriarh Eftimie;

Bucură-te, icoană a răbdării smerite pentru creștinele din lume;

Bucură-te, al monahiilor chip de nevoință stăruitoare;

Bucură-te, apărătoare a dreptei credințe mântuitoare;

Bucură-te, ceea ce pe Domnul Iisus Hristos L-ai vestit a fi Mesia;

Bucură-te, ceea ce te-ai împotrivit ereziilor vremii;

Bucură-te, luptătoare împotriva rătăciților adamiți și bogomili;

Bucură-te, primitoare a harului dumnezeiesc necreat;

Bucură-te, că, în chip potrivit, porți numele arătării lui Dumnezeu;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 11

Ajungând fiul tău, Ioan Strațimir, țar al Vidinului, i-ai urmat și ai fost bună sfătuitoare pentru el și pentru soția lui, Ana, româncă și ea din neamul Basarabilor. Acolo, ai sporit viața duhovnicească a cetății, iar poporul, bucurându-se, mulțumea lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Ai îndemnat pe cucernica ta noră, Ana, să rânduiască tălmăcirea și copierea de scrieri folositoare de suflet, precum vestitul Sbornic de la Vidin, cuprinzând vieți de sfinte femei, ca să vă fie pildă de purtare plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta, te lăudăm cu evlavie:

Bucură-te, cea asemenea Dreptei Ana, mama lui Samuel în rugăciunea minții;

Bucură-te, următoare a Dreptei Elisabeta în darul prorocesc;

Bucură-te, asemănătoare în înțelepciune Muceniței Ecaterina;

Bucură-te, mărturisitoare a Treimii ca fecioara Varvara;

Bucură-te, cea milostivă ca Sfânta Filofteia;

Bucură-te, cea împodibită în virtuți ca Sfânta Parascvheva;

Bucură-te, ceeea ce urmai nevoințele Sfintei Teofana din Bizanț;

Bucură-te, vestitoare a credinței, ca diaconița Tatiana;

Bucură-te, împreună-rugătoare cu marea Muceniță Chiriachi;

Bucură-te, cea de aceeași cinstire cu Sfânta Teodora de la Sihla;

Bucură-te, pildă pentru Doamna Milița, soția Sfântului Voievod Basarab;

Bucură-te, cea deopotrivă cu Doamna Maria Brâncoveanu în răbdarea necazurilor;

Bucură-te, Cuvioasă Maica Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 12

Loc de pustnicie ai aflat schitul de la Albotina, săpat în stâncă nu departe de Vidin. Acolo ți-ai închinat lui Dumnezeu ultimii ani ai vieții în post, rugăciune și priveghere. Acolo poporul credincios se aduna la zile de sărbătoare și-ți asculta povățuirea de maică la duioasa ta cântare: Aliluia!

Icosul 12

Ajungând la înalta sporire duhovnicească, Domnul Hristos a binevoit să te primească în lăcașurile cerești, neîngăduind să privești cu ochii pământești căderea Vidinului sub stăpânire păgână. Atunci, dându-ți duhul în mâna lui Dumnezeu, ai fost prohodită cu mare cinste, fiind plânsă de tot poporul, care striga ție unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce ai vestit prin fapte dreapta credință;

Bucură-te, propăvăduitoare a dragostei lui Dumnezeu;

Bucură-te, oglindă a milostivirii cerești;

Bucură-te, binefăcătoare duhovnicească a poporului ortodox;

Bucură-te, maică sufletească a tuturor, fără deosebire de neam;

Bucură-te, povățuitoare a binecredincioșilor români din Timoc;

Bucură-te, octotitoare a moștenirii lor până astăzi;

Bucură-te, ceea ce ai strălucit prin iubire jertfelnică;

Bucură-te, luminătoarea minții poporului credincios;

Bucură-te, ceea ce te rogi ca Ortodoxia să strălucească în toată lumea;

Bucură-te, vindecătoare de boli a trupurilor noastre;

Bucură-te, mijlocitoare pentru mântuirea sufletelor noastre;

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teofana, mult nevoitoare!

 

Condacul 13

O, Cuvioasă Maica Teofana, ceea ce bunul neam domnesc al strămoșilor tăi l-ai împodobit cu lumina sfințeniei, roagă-te stăruitor pentru noi, cei ce te cinstim cu evlavie, ca, fiind întăriți în credință, nădejde și dragoste, să biruim ispitele vrăjmașilor nevăzuți și să-I cântăm în veșnicie Presfintei Treimi: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi, se cinstește iarăși Icosul 1, după care rostim această:

 

Rugăciune

Sfântă Cuvioasă Maică Teofana, mlădiță din neamul domnesc al Basarabilor, primește cu bunăvoință laudele pe care ți le aducem, cinstind, după cuviință, viața virtuoasă, răbdarea necazurilor și nevoințele călugărești, prin care te-ai făcut lăcaș vrednic al strălucirii harului dumnezeiesc și ai dobăndit în ceruri răsplătiri netrecătoare de la Mântuitorul Hristos, Căruia te rogi stăruitor pentru noi. Ceea ce ai fost fiică ascultătoare a celui dintâi domnitor al Țării Românești, octotește țara aceasta, în care te-ai născut, și luminează poporul român și pe conducătorii săi, spre împlinirea voii lui Dumnezeu. Ceea ce ai fost soție devotată, ajută familiile creștine și le dăruiește unire, pace și înțelegere. Ceea ce ai fost mamă devotată, păzește pe copii de orice suferință și dă-le să iubească învățătura, bunătatea și înțelepciunea. Ceea ce ai răbdat multe suferințe și necazuri, dăruiește mângâiere duhovnicească tuturor celor încercați de felurite întristări ale vieții și le insuflă nădejde în dumnezeiasca purtare de grijă. Ceea ce ți-ai sfârșit viața în nevoințe călugărești, povățuiește pe monahii în războiul nevăzut cu patimile și cu ispitele, sprijinindu-i pentru dobândirea rugăciunii curate și a celorlalte virtuți. Cuprinde în rugăciunea ta lumea toată și adu la cunoașterea adevărului pe cei rătăciți. Cere pentru noi toți iertare de păcate și îndreptare vieții ca și noi să ne învrednicim a dobândi veșnicele bunătăți, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor.

Amin.

Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădește.

După citirea Acatistului, rostim rugăciunea:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Dacă este preot, acesta rostește Ectenia întreită, după care face Otpustul obișnuit.

În lipsa preotului, încheiem zicând:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.